Povestea unui arbore batran.

A fost odata un arbore mare si maiestuos in varful unui deal impanzit de iarba. Un peisaj mirific , un arbore batran cu crengile inaltate catre cer pe un deal verde. Canta la bataia vantului iar pasarile croiau in jurul lui de fericire.

Arborele era pe propritate unei tanti de varsta inaintata , vaduva. Batranul , cel de 20 altadata , aflat la o expozitie impreuna cu sotia lui , zareste un tablou in care era un copac batran situat in varful unui deal inverzit de iarba verde. Tabloul l-a cumparat insa senzatia care i-o oferea imaginea nu era de ajuns asa ca si-a propus sa planteze un arbore in varful unui deal. Zis si facut ; batranul a plantat arborele in varful dealului undeva in fata casei.

Cu timpul , arborele creste incercand sa-i ofere dragului tanar senzatia pe care-o cauta insa nu era deajuns. Tanarul insa , cu timpul a inceput sa-si piarda speranta si si-a vazut de ale lui uitand de arborele plantat. Timpul trece iar pe tanar il binecuvanteaza Dumnezeu cu un copil.

Copilul creste si ajunge sa se insoare si sa faca un baiat. Il trimitea vara acasa la tatal lui , la tara. Odata cu implinirea varstei de 10 ani a nepotului , batranul cade la pat iar doctorul ii spune sotiei lui ca nu mai are mult de trait.

Batranul sedea in pat cu privirea indreptata inspre geam. Avea o priveliste mininata si linistitoare totodata : un copac de varsta lui in varful unui deal verde iar deodata detecteaza aceeasi senzatie din tinerete , la primul contact cu tabloul din expozitie.Batranul isi da ultima suflare.Toti sunt indurerati.

La inmormantare , baiatul isi imbratiseaza mama si incep sa planga , erau amandoi coplesiti de durere. Baiatul isi ia concediu si merge sa stea alaturi de mama lui cateva zile. Il ia si pe fiul lui , Erwin.

Neavand ce face si copil fiind , intr-una din zile , Erwin incepe sa scotoceasca prin casa si da de tablou. El se pune intr-un colt cu tabloul in mana si incepe sa-i semene cu ceva anume tabloul. Ii era familiar intr-un fel  peisajul insa nu isi dadea seama de unde si cade pe ganduri. O voce infundata se aude dinspre geamul din spatele lui ; era bunica lui care-l cauta pentru ca nu ii statea in fire sa lipseasca atat. Iese pe geam si striga :”-Sunt aici!”. Bunica se linistii si ii spune sa aibe grija ce face , sa nu cumva sa pateasca ceva , lundu-si obligatiile parintesti in lipsa tatalui lui Erwin care se hotarase sa traga o fuga pana la oras pentru a o lua si pe nevasta lui.

Erwin , se trage inapoi in camera iar la iesirea din camera , zareste tabloul pe care-l lasase pe podea sprijinit de pat. Se duce sa-l ridice si descopera ca pe spate era scris ceva in culoare. Tabloul se intitula : “Arborele din fata casei” iar Erwin priveste inainte catre geam si deodata isi da seama.  Se repede in graba afara la copac si il strange in brate , atat cat putea.

Astfel , in fiecare vacanta de vara cand mergea a bunica lui , Erwin isi petrecea fiecare zi cu copacul. Statea si se bucura de umbra si racoarea care i-o oferea acesta din urma in verile calde. Se juca lanja el iar copacul a inceput sa se obisnuiasca cu Erwin.

Asadar , batranul copac s-a indragostit de baiat. Ramurile si le apleca pentru a-i fi mangaiate de baiat iar de fiecare data cand baiatul isi facea aparitia , batranul copac devenea instant din ce in ce mai fericit. Cu ramurile lasate pentru a-i fi mangaiate , pe arbore il cuprinse un val de bucurie.

Erwin a crescut iar vacantele la bunica au inceput sa se rareasca , insa de fiecare data cand avea ocazia , vizita copacul de asta data si mai batran. Statea si dormea la umbra lui iar pe arbore il iveselea si era in culmea fericirii.Baiatul este obligat iar sa plece iar copacul asteapta cu nerabdare urmatoarea vizita.

Timpul trece iar pe Ervin il preocupa alte lucruri. Trebuie sa-si treaca examenele si sa-si faca prieteni astfel vizita la arborele din fata casei bunicii sufera o amanare tragica , fapt pentru care arborele este trist. Pe Erwin acum il apasa acum alte indatoriri.

Erwin a crescut si mai mult si a dat de gustul banului , ajunge un doctor renumit intr-un oras puternic.Uita de copac iar intr-o zi trecand prin apropiere aude strigatul copacului din departare :”Erwiiiiiiin , te rog mai treci si pe la copacul asta batran care te asteapta cu sufletul deschis sa-l mai vizitezi macar o data , sa-i mai mananci roadele sau sa-i culegi florile.”

Atunci Erwin se intreaba :”-Care copac?” , “-Care flori si ce roade?” , “-Pentru care motiv sa te vizitez? Ce ai tu sa-mi oferi?” striga baiatul.

Copacul ii raspunde : “-Ce pot eu sa-ti ofer? Ti-as da tot ce ti-ai dori daca as avea posibilitatea macar odata sa te pot vedea”

Atunci baiatul ii raspunde ironic si intorcandu-i spatele : “- Nu ai ce sa-mi oferi copacule , eu vreau bani , faima si multi pacienti”

Copacul se intristeaza si uimit de duritatea cuvintelor ii spune : “- Iti pot oferi roadele mele pentru a le vinde si a face bani daca vrei , numai vin-o la mine sa te vad” ; baiatul deodata se arata interesat de oferta si nu peste mult timp isi face aparitia la arborele batran. Incepe sa-i culeaga fructele , sa-i rupa crengile cu totul si sa le ia chiar pana si pe cele stricate insa copacul se simtea fericit ca era langa tanar.Copacul retreieste dulcile amintiri si il roaga sa mai treaca pe la el in vizita , scuzandu-se chiar el in fata tanarului de problemele acestuia.

Erwin , binenteles uita pentru un timp de copac bucurandu-se de banii castigati de pe urma lui cand aude iar chemarea acestuia “Mai treci sa ma vizitezi draga Erwin , imi este dor de tine , mai treci macar o data”

Peste ceva timp , Erwin se arata in fata arborelui. Acesta plin de fericire , incepe sa cante in bataia vantului si se simtea nemaipomenit datorita vizitei neasteptate din partea tanarului. Erwin defapt , venise cu alt motiv : “-am nevoie de o casa …”. Nici ca apuca sa termine fraza tanarul , ca arborele isi si lasa crengile si-i spune : “-Taie-le daca asta te face fericit … Taie-le si construieste-ti casa , dar vin-o sa ma mai vizitezi te implor”.

Erwin nu sta mult pe ganduri , si oferindui-se posibilitatea aceasta , aduce un o echipa care il ajuta sa-i taie crengile si sa-si construiasca casa visata.

Arborele de asta data nu mai poate striga caci crengile ii lipsesc , pasarele din tari indepartate nu mai poate atrage caci fructe nu mai poate da si tot ce i-a mai ramas este speranta ca tanarul nu-l va uita iar si ca va mai trece sa-l viziteze.

Trec mai multi ani iar copacul este din ce in ce mai trist. Tanjea dupa vizita baiatului , era ca o mama care si-a pierdut copilul pana intr-o zi cand , baiatul de alta data , acum barbat in toata firea isi face aparitia in fata lui.Copacului deodata ii revine buna dispozitie si se inveseleste.Il roaga sa-l stranga in brate , caci crengi nu mai are.Baiatul are acum alta viziune si ii raspunde :-”Termina cu prostiile , nu mai sunt copil”

“-Pune mana pe trunchiul care a mai ramas acum , ca sa-ti simt macar atingerea” , il roaga copacul.

Erwin il refuza , scuzandu-se in spatele aceluiasi motiv , ca a crescut si ii spune sa inceteze cu aceste manifestatii prostesti.Copacul apoi il intreaba : “-Ce mai pot face pentru tine atunci?”

Baiatul i se arata surprins arborelui , jucand putin teatru si amuzandu-se pe seama lui :”-Ce poti sa-mi oferi? Pai sa zicem ca as vrea sa ajung intr-o tara indeparata si sa fac multi bani…”.Copacul il opreste fericit si cu voie buna si ii spune ca ii poate taia trunchiul pentru a-si face o barca. Omul nu ezita si repede aduce un topor si il taie. Copacul fericit ca si de data asta l-a putut ajuta pe Erwin , il roaga sa aibe grija de el si sa se intoarca cat mai repede pentru a-l vizita. Erwin a plecat , fara macar sa-i multumeasca sau sa-i arate putina afectiune . A plecat departe pentru a face … bani.

Acum din bietul arbore batran , a mai ramas doar radacina insa el nu a renuntat sa-l astepte pe baiat.

Intre timp , bunica lui Erwin se stinge din viata din cauza batranetii iar casa este cumparata de niste straini care aveau o fata. Fata se duce si se aseaza langa radacina copacului iar acesta ii sopteste : “-Am un prieten care demult a plecat pe apa inspre o tara pentru a face bani. Ma tem sa nu se fi inecat sau sa nu se fi ratacit pe acolo , sa nu se fi intamplat ceva cu el. Sunt la capat de viata si tot ce mi-as mai dori ar fi macar o veste de la el sa aflu , sa stiu ca e bine si ca nu a patit cumva ceva , ca e sanatos si ca viata ii este frumoasa.Atunci as muri linistit si impacat pentru ca eu l-am ajutat sa plece.Dar stiu ca nu ar veni nici daca mi-ar auzi strigatul pentru ca nu mai am nimic sa-i ofer iar el nu intelege decat acest fel de limbaj.”